Cehia rămâne singura ţară membră a UE care nu a definitivat ratificarea documentului.
Preşedintele polonez Lech Kaczynski a semnat, sâmbăta trecută, Tratatul de la Lisabona, definitivând astfel ratificarea documentului de către Polonia, într-o ceremonie care a avut loc la palatul prezidenţial din Varşovia, anunţă AFP. „Schimbarea deciziei poporului irlandez a făcut ca acest Tratat sa recapete viaţă, astfel încât nu mai există obstacole pentru a putea fi ratificat”, a declarat Kaczynski.
La ceremonie au participat preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, dar şi premierul suedez Fredrik Reinfeldt, care asigură preşedinţia UE.
Pentru ca Tratatul să intre în vigoare, şeful statului ceh, Vaclav Klaus, trebuie să parafeze documentul, care a fost deja ratificat de parlament. Klaus aşteaptă verdictul Curţii Constituţionale, sesizată într-un nou recurs de aliaţii politici ai preşedintelui.
Adversar declarat al Tratatului de la Lisabona, preşedintele ceh a cerut, în plus, şi o derogare de la Carta drepturilor fundamentale, pentru a preveni retrocedarea bunurilor germanilor din regiunea Sudeta, confiscate după cel de-al Doilea Război Mondial. Semnarea acestui tratat a venit pe fondul nevoii de a reforma cadrul instituţional al Uniunii Europene ajunsă la 27 de membri şi a neratificării de către toate statele Uniunii Europene a Constituţiei Europene, al cărei text final a fost agreat de statele membre în iunie 2004.
Tratatul de la Lisabona  prezentare generală.
Tratatul de la Lisabona, numit oficial Tratatul de la Lisabona de amendare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană, a fost semnat la 13 decembrie 2007 la Summitul de la Lisabona, Portugalia.
Consiliul European reunit la Bruxelles în iunie 2007 a hotărât redactarea unui nou tratat care să înlocuiască textul Constituţiei respinse.
Acest tratat, numit iniţial „Tratatul de Reformă”, urma, nu să înlocuiască (aşa cum s-ar fi întâmplat în cazul adoptării Constituţiei), ci să amendeze atât Tratatul instituind Comunitatea Europeană, cât şi Tratatul privind Uniunea Europeană. Mai mult, s-a hotărât ca în Tratatul de Reformă să fie inclusă numai o prevedere în legătură cu Carta Drepturilor Fundamentale care să transforme acest document într-un instrument cu aceeaşi valoare legală ca şi tratatele, spre deosebire de Constituţie care urma să înglobeze în textul său Carta.
Tratatul de la Lisabona intenţionează să păstreze toate schimbările instituţionale pe care statele membre le-au inclus în Constituţia Europeană, precum înfiinţarea funcţiei de preşedinte al Consiliului European, a celei de ministru de externe (numit oficial Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politică de securitate), păstrarea aceiaşi distribuţii a locurilor în Parlament, acordarea personalităţii juridice Uniunii Europene (în prezent numai Comisia Europeană are personalitate juridică) şi posibilitatea unui stat de a se retrage din UE.
Ovidiu Palcu - RoMedia

Foto: Coperta cărţii de studii europene semnată de Ion Jinga, edictura CHBeck-România