Proiectul de lege al Guvernului grec care reglementează problemele referitoare la imigranţi a şi creat un val de controverse. Împotriva suporterilor proiectului de lege s-au exprimat răspunsuri negative, în timp ce la colţ pare a se ascunde pericolul de polarizare în societate.

Astfel, în timp ce consultarea publică este completă, dezbaterea atât politică, cât şi socială, este departe de a fi terminată, dar este chiar mai puternică. În acest context, tributul curent ridică problema dacă sau să nu aibă drept de vot imigranţii.

Din acest motiv, este interesant ceea ce se întâmplă în alte ţări europene care sunt destinaţiile importante de migranţi, precum şi prezentarea modului în care le reglementează acestea acordarea cetăţeniei.

 

Marea Britanie
În Marea Britanie există categorii diferite de cetăţenie, fapt care se datorează, si trecutului ca ţara imperiala. Cea mai mare categorie este cea a cetăţenilor britanici (Βritish citizens).
Cetăţenie britanica poate obţine cineva:
a) dacă e născut în Regatul Unit de un părinte care este cetăţean britanic în momentul naşterii (copilului) sau de un părinte rezident în Regatul Unit,
b) pur sânge,
c) naturalizare,
d) înregistrare (registration),
e) la adoptarea.
Există cerinţe pentru ca sa fie cineva naturalizat britanic, cu unele variaţii în cazul în care este deja căsătorit cu un cetăţean britanic. Trebuie sa fie peste 18 ani, sa vorbească in mod acceptabil engleza, să aibă cunoştinţe suficiente despre modul de viaţă din Marea Britanie, să aibă ”caracter bun”, (adică să respecte legile, să aibă cazier penal curat şi să poată să se întreţină economic singur), să aibă drept de exerciţiu (adică să poată lua decizii) şi să îndeplinească criteriile legate de timpul de şedere.
Acestea sunt:
a) să fie cetăţean al marii Bretanii de cel puţin 5 ani, dacă este necăsătorit şi 3 ani, dacă este căsătorit atunci când depune cererea,
b) sa fie prezent în tara 5/3 ani înainte de depunerea cererii,
c) să nu fi lipsit peste 450 de zile în afara Marii Britanii în aceşti 5 ani dacă este necăsătorit, dintre care, nu mai mult de 90 de zile in ultimele 12 luni, sau să nu fi lipsit peste 270 de zile în 3 ani şi nu mai mult de 90 de zile în ultimele 12 luni dacă este căsătorit,
d) să nu fi încălcat legea migrării în aceşti 5 ani şi
e) să aibă permis de şedere pe termen nelimitat.
Dobândirea cetăţeniei prin înregistrare, care este cel mai uşor proces de naturalizare, se refera în mare parte la copii sub 18 ani. Cetăţenia poate fi data fie pentru că copilul are dreptul la aceasta, fie pentru că statul îşi exercită puterea sa de apreciere şi o atribuie.
Există subcategoriile specifice. În cazul în care copilul este născut în Regatul Unit, din părinţi stabiliţi acolo, în mod automat are dreptul la cetăţenie. Acelaşi lucru se întâmplă în cazul în care s-a născut acolo, dar a stat în ţară în primii 10 ani din viaţa. Cu toate acestea, în cazul în care părinţii nu sunt stabilite în ţară sau nu sunt cetăţeni britanici, atunci este la latitudinea autorităţilor de stat dacă să atribuie cetăţenia.

Suedia

Există cinci cerinţele pentru a deveni un cetăţean suedez. În primul rând, să se poată dovedi identitatea sa. Acest lucru se realizează prin intermediul paşaportului sau prin cartea de identitate (documente în original) sau a unei rude apropiate (de exemplu - mamă) care este un cetăţean suedez şi poate să certifice.
În al doilea rând, să fi împlinit vârsta de 18 ani. Dacă cineva are copii care nu au împlinit 18 ani, aceştia pot fi incluşi în cerere pentru obţinerea cetăţeniei.
În al treilea rând, trebuie să aibă o carte de rezidenţă permanentă sau dreptul de şedere permanentă.
În al patrulea rând, să fi trăit în Suedia pentru o anumită perioadă de timp. Pentru străini această perioadă este de cinci ani la rând. În cazul în care cineva este apatrid, această perioadă este de patru ani consecutivi.
În aceeaşi perioadă, de asemenea, se aplică pentru refugiaţi. Timp începe să curgă de la data sosirii în ţara. Dacă cineva este căsătorit, convieţuieşte sau are încheiat acord de parteneriat cu un cetăţean suedez în ultimii doi ani, poate depune o cerere pentru cetăţenie după finalizarea a trei ani de rezidenţă în Suedia. De la condiţia de rezidenţă în Suedia sunt exceptate anumite categorii, cum ar fi foşti cetăţeni suedezi.
În al cincilea rând, să aibă un comportament bun cat trăiesc în Suedia. Adică, să nu aibă datorii şi trebuie să aibă un cazier curat. În funcţie chiar de gravitatea crimei comise, unele pot provoca grave întârzieri. În cazul în care de exemplu, a primit o amendă egală cu de 100 de ori salariul /zi , perioada de întârziere pentru dobândirea cetăţeniei suedez poate ajunge până la trei ani. De asemenea, dacă cineva este un apatrid (n.n. om fără cetăţenie) poate primi cetăţenie suedeză, dacă este născut în ţară şi are mai puţin de cinci ani, dacă este mai mic de 18 ani şi sub tutela unui cetăţean suedez si , dacă acesta este intre 18-19 ani şi cu reşedinţa în Suedia de la vârsta de 15 ani.

Germania
Regula generală este că străinii ar putea fi naturalizaţi după opt ani de rezidenţă permanentă în ţară, spre deosebire de 15 ani cum prevedea legea mai de mult, având drept de şedere.
Pentru soţii cetăţenilor germani timpul este de obicei cel mai scurt (3 ani), şi ceva similar se aplică refugiaţilor şi foştilor cetăţeni germani. Solicitanţii trebuie să demonstreze că au cunoştinţe suficiente de limba germană, nu au antecedente penale, să respecte prevederile de bază ale Constituţiei şi pot sa se întreţină singuri din punct de vedere economic. În general, solicitanţii trebuie să renunţe la cetăţenia lor veche, cu excepţia cazului în circumstanţe speciale (de exemplu, refugiaţi).
Excepţie fac originari ai statelor membre ale Uniunii Europene (UE), care pot păstra cetăţenia din ţara de origine. Persoana în cauză trebuie, cu toate acestea, de asemenea, să treacă testul cu un chestionar de lungă durată de certificare a cunoştinţelor de limba germană.
Chestionarul oferă o imagine de ansamblu a atitudinii sociale a persoanei în cauză cu întrebări din ceea ce priveşte homosexualii sau dacă ar participa la o organizaţie teroristă. Dezvoltarea chestionarului a cauzat o mulţime de opoziţii, aşa că acesta are diferite forme, în diferitele statuleţe germane.

Spania
Cetăţenia spaniolă poate fi luată de cineva pe baza originii dacă:
a) s-au născut în Spania din părinţi spanioli
b) s-a născut în Spania, din părinţi străini şi cel puţin unul dintre ei s-a născut de asemeni în ţară (excepţie diplomaţii)
c) copiii cu părinţi apatrizi sau cărora legea din ţara de origine nu le dă cetăţenia
d) au ca prima locuinţă cunoscută, aceea din Spania e) cei născuţi în Spania , cu origine necunoscută.
Pentru cetăţenii străini care doresc să se naturalizeze spanioli, ca regulă generală este aceea de şedere legală în ţară timp de zece ani.
Timpul pentru refugiaţi e redus la cinci ani,. Pentru cei din America Latină, Andorra, Filipine, Guineea Ecuatorială, Portugalia sau pentru cei cu origine sefarzi (exemplu evrei de origine sefardă) timpul este redus la doi ani.

AB - corespondenţă RoMedia.