Tipărire
steag.roPe 25 octombrie a fiecărui an sărbătorim Ziua Armatei Române, o zi cunoscută opiniei publice. În ultimii ani însă, începe să fie mediatizat de asemenea și evenimentul corelat cu această zi, sărbătorit tot pe 25 octombrie, și anume ziua de naștere a Regelui Mihai, la 25 octombrie 1921, fapt ascuns până în 1989 de regimul comunist.
Odată cu actul de la 23 august 1944 s-a produs și intrarea României în războiul antihitlerist. După asigurarea frontierelor contra oricăror agresiuni ale trupelor germane și maghiare, în lunile septembrie – octombrie 1944, armata română a luptat pentru eliberarea Transilvaniei de sub ocupația străină. După 23 august 1944 zona de nord-vest a Transilvaniei fusese declarată de hortiști teatru de război. După ce au respins o ofensivă a trupelor fasciste dinspre Cluj, Oradea și sudul Banatului, în primele zile ale lunii septembrie și apoi o alta pe Valea Mureșului, trupele române au ocupat, alături de trupele sovietice, poziții strategice în vederea ofensivei pentru eliberarea totală a Transilvaniei, un rol important avându-l și luptele eroice de la Oarba de Mureș.
Lupte importante au avut loc pe Valea Mureșului, la vest de Munții Apuseni, în Podișul Transilvaniei, pe văile Crișurilor, pentru eliberarea orașelor Turda, Cluj, Gilău, Huedin, Salonta, Oradea. În retragerea lor hortiștii au săvârșit masacre asupra populației civile românești, precum la Moisei, Săbișa, Prundu-Bârgăului.
La 25 octombrie 1944 au fost eliberate de sub fasciști ultimele teritorii românești – orașele Carei și Satu-Mare.
Episodul 25 octombrie 1944, departe de a fi o aniversare pentru tânărul (pe atunci), dar şi actualul Rege Mihai, a fost încununarea unor eforturi dramatice ale Armatei Române puse să elibereze Transilvania în doar câteva luni. Armata Română ar fi putut să câştige ofensiva de pe frontul Român de Vest cu multe zile mai înainte, dar militarii au dorit să marcheze Ziua Regelui: 25 octombrie. Motivele nu sunt extrem de clare, dar se pare ca era vorba de un sentiment de gratitudine fata de Rege, conducătorul de atunci al Armatei Romane. Țin să precizez că Majestatea Sa este ultimul mareșal în viaţă al Armatei Române și ultimul şef de stat din perioada celui de-al Doilea Război Mondial aflat în viaţă. (De-a lungul timpului doar 7 români au avut onoarea de a fi mareșali: Regele Carol I, Regele Ferdinand I, Alexandru Averescu, Constantin Prezan, Regele Carol al II-lea, Ion Antonescu şi Regele Mihai.)
Evident că nucleele de rezistenţă germane au mai continuat să activeze în munţii României până târziu în iarna lui 1945, precum şi în Munţii Tatra sau până în suburbiile Vienei. Dar misiunea Armatei Regale Române, prost înzestrată, prost condusă de noii comisari sovietici, a fost cel puţin eroică.
România a trimis în luptă în august 1944 27 de divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 de militari. Pierderile înregistrate de trupele noastre s-au ridicat la 49.744 de militari. Puterile Axei au pierdut în această perioadă 11.434 de soldaţi, în timp ce pe întreg teritoriul ţării noastre, inamicul a înregistrat 72.937 de pierderi. Eliberarea ultimului teritoriu românesc aflat sub dominaţie fascistă la 25 octombrie a coincis cu ziua de naştere a Regelui Mihai.
Pentru a-i cinsti pe eroi şi a sărbători victoria României în faţa fascismului, Ziua Regelui a devenit şi Ziua Armatei.
O corespondeță de la Luiza PERA – Salonic
Accesări: 2390