Tipărire
dor.de.parintiPeste 30 de lideri ai comunităţilor româneşti din străinătate au participat, între 17 – 19 octombrie 2014 la simpozionul “Hai Acasă” organizat de Pro Familia, Fundaţia Pro Europa şi Iniţiativa Ecologistă Europeană.
Proiectul ”Dor de Părinți” a stat la baza dezbaterilor care au avut loc la București în perioada 17-19 octombrie, la Palatul Parlamentului. La întâlnire au participat atât reprezentanţi ai asociaţiilor comunităţilor româneşti din diaspora cât şi presa româna din ţară şi străinătate. Proiectul de suflet “Dor de Părinţi” a fost iniţiat de către doamnele Elena Udrea, Lavinia Şandru, Felicia Filip, Emilia Şercan şi Ruxandra Dragomir. Regizorul Cornel Diaconu, alături de echipa sa, a fost cel care a reuşit într-un timp record să strângă membrii comunităţilor româneşti din diaspora.
O proiecţie în care Tatiana Stepa cânta alături de copii o melodie pe versurile lui Adrian Păunescu a deschis simpozionul. A urmat cuvântul de deschidere rostit de Elena Udrea. Aceasta a vorbit de strategii comune în ţară şi în afara ţării, despre sistemul de sănătate, despre agricultură şi despre reindustrializarea României. A mai vorbit despre sprijinirea românilor de pretutindeni pentru ca aceştia să vină și să investească în România, iar statul să-i cofinanţeze şi să-i ajute în realizarea unui plan de afaceri.
Despre problemele copiilor care rămân acasă, fără unul sau fără niciunul din părinţi (aceştia ducându-se la muncă în străinătate) s-au adus în discuţie mai multe proiecte de susţinere a membrilor familiei, de schimbare a legislaţiei actuale, despre o nouă lege a reintegrării.
S-a vorbit despre birocraţie şi corupţie, despre nevoia de transparenţă şi de sprijin, despre politici sociale şi programe de integrare ale românilor care vor să se întoarcă în ţară.
Majoritatea românilor au plecat peste hotare cu gândul la muncă şi la o viaţă mai bună. Unii dintre ei au reuşit să se integreze cu succes, alţii mai puţin. Problema zilnică, în aceste vremuri de criză economică și financiară, este cea a păstrării locului de muncă. Mulţi nu vor să se întoarcă din străinătate, gândindu-se că nu vor mai putea asigura traiul celor care au rămas acasă. Stâlpul unei societăţi sănătoase este familia şi statul trebuie să găsească soluţii pentru a o reuni. Nu întotdeauna banii pot compensa prezenta şi afecţiunea părinților.
LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI AU CONTINUAT A DOUA ZI (18 OCTOMBRIE), ÎNCEPÂND CU ORA 11.00, LA PALATUL PARLAMENTULUI DIN BUCUREŞTI
Ultima zi a simpozionului HAI ACASĂ a dorit să aibă ca rezultat iniţierea unui manifest care să poată fi promovat în România şi în lume. El se doreşte a reprezenta dorinţele a peste 100.000 de copii ai căror părinţi au plecat la muncă în străinătate. Vocea acestora sperăm să devină, cu ajutorul diasporei, mai puternică şi să se facă auzită până la cei care au puterea de a crea locuri de muncă decente pentru populaţia activă a României. Nimeni nu pleacă de bunăvoie, lăsându-şi gospodăria şi familia.
Este oare adevărat că românii atunci când pleacă de acasă, practic se alungă pe sine? Oare chiar putem trăi oriunde? Probabil că da, atâta timp cât principiul… “Ce nu te omoară, te face mai puternic”… se împământeneşte tot mai mult.
Nici pentru părinţii care sunt departe de copiii lor nu este uşor, dar nici pentru copilaşii care suferă şi copilăria lor se transformă într-un coşmar. Cauzele sunt multiple… lipsa banilor, dorinţa de a avea o casă şi a nu mai sta cu chirie, determinând mulţi tineri să-şi ia credite, nu de la o bancă, ci de la 5-6 (credite pentru nevoi personale), pentru a-şi putea cumpăra un acoperiş deasupra capului… Acum însă, lipsa locurilor de muncă a dus la emigrarea în străinătate, mai ales în zonele în care rata şomajului este ridicată.
Românii plecaţi la muncă în străinătate au văzut cum lucrează alte state, se pot acum întoarce şi munci pentru ţară, nu numai cei care au “dat la lopată”, dar şi cei a căror inteligenţă şi experienţă este plătită foarte bine peste hotare.
Specialiştii vorbesc despre copii cu suflete amputate, despre sindromul – moartea copiilor albi… despre importanţa educaţiei şi siguranţa copilăriei. Majoritatea acestor probleme apar în mediul rural, iar vinovaţi pasivi sunt şi edilii, care nu încearcă să rezolve problemele celor din comunitate.
Este nevoie de programe de reintegrare şi de responsabilizare. Copilaşii trebuie să trăiască lângă părinţii lor.
Cazuri grave se înregistrează în Italia, unde copiii sunt preluaţi de autorităţile italiene pe motive de sărăcie, fiind apoi daţi spre adopţie unor familii de italieni.
Daniel Țecu, liderul FADERE (Federația Asociațiilor de români din Europa), ne povesteşte că el este de 13 ani singur și are o fată care acum a împlinit 21 de ani… şi pe care a crescut-o cu mari sacrificii. A participat la numeroase programe de voluntariat şi a avut-o mereu alături.
VOLUNTAR – IUBESC ROMÂNIA.
Un grup de 24 de studenţi români care trăiesc în Spania au zugrăvit şi curăţat în vacanţa de vară un azil de bătrâni şi o locuinţă a unei persoane cu dizabilităţi.
Voluntariatul, afirmă el, este o experienţă nouă… te simţi bine, dacă faci bine.
După părerea dânsului există trei grupe de copii.
– copii care sunt în străinătate şi care au uitat România… nu cunosc partea săracă şi culturală a acesteia, au impresia că atunci când vin acasă (ca turişti) este nemaipomenit. Sfatul meu este să ajutaţi copiii să vină în România;
– a două grupă de copii sunt cei care se întorc în ţară… dar descoperă că au o problemă, nu cunosc geografia, istoria României. Am cerut Ministerului Educaţiei să facă un proiect virtual unde să poată oferi lecţii (video) care să ajute la ridicarea nivelului de cunoştinţe a elevului care va trebui integrat în sistemul de învăţământ din România;
– copii rămaşi în ţară, chiar dacă statisticile vorbesc de peste 80.000 de copii, numărul lor este cu mult mai mare… pentru care statul ar trebui să iniţieze un proiect de lege, prin care să-i oblige pe părinţi să petreacă cu ei cel puţin trei luni pe an… Este foarte multă birocraţie, sunt necesare procuri …
Un copil a cărui mamă este plecată în Spania a venit la eveniment însoţit de bunica lui… întrebat ce doreşte a spus că vrea o căruţă de lemne că să treacă iarna. Organizatorii s-au gândit la o expoziţie în scopuri caritabile care să reuşească, prin vânzarea unor tablouri ale pictoriţei Victoriţa Duţu, să strângă o sumă de bani necesară acoperirii unei părţi din cheltuielile la care bunica nu mai poate face faţă…
La tombolă s-au strâns 150 euro şi 1400 lei… care au fost daţi bunicii lui Ionuţ… care de la 5 luni a rămas în grijă bunicii şi a tatălui… şi acum are 11 ani şi este în clasa a V-a (este din comuna Traian, jud Ialomiţa).
SUGESTII ALE PARTICIPANȚILOR PREZENȚI LA SIMPOZION:
– Cineva a venit cu propunerea înfiinţătii unui cont pentru copiii săraci ai României, din care să poată fi plătite deplasările copiilor în ţările unde părinţii lor lucrează. Alte idei au fost spectacole în scopuri umanitare, care se pot organiza pentru ajutorarea acestor familii. Totodată este nevoie de consiliere psihologică, atât pentru copii, cât şi pentru părinţii acestora.
– Un participant: “Avem nevoie de o diaspora puternică…”, exemplele date fiind ale diasporei din Israel şi a celei maghiare… “Noi suntem cei mai buni ambasadori neplătiţi ai ţării noastre… este timpul că statul român să investească în românii din diaspora. Este nevoie ca asociaţiile să primească fonduri, care astfel să sprijine dezvoltarea proiectelor lor”.
– Un alt interlocutor a vorbit despre faptul că în anii ’50 au ajuns în Germania peste 4 milioane de turci… aceştia şi-au crescut copiii acolo şi mulţi dintre ei au devenit specialişti în domenii cheie. În anii ’80 Turcia a vrut să se modernizeze… şi şi-a adus proprii copii plecaţi în Germania şi în mai puţin de 10 ani Turcia a devenit o forţă economică.
– Cei plecaţi din ţară îşi dedică peste 80-90% din timpul lor – MUNCII… este păcat să contribuim la pensiile altor persoane şi nu ale părinţilor noştri. Diaspora este cel mai mare investitor al României. Peste 4 miliarde de euro intră în ţară, în fiecare an.
– Poate este bine ca Parlamentul să adopte o lege prin care să spună că dacă nu ai grijă de copilul tău… ţi-l luăm, aşa cum face tribunalul de minori din Italia. Trebuie să se plece în străinătate doar pentru un timp limitat, altfel serviciile sociale din România ar trebui să fie sesizate. Ar trebui semnat un acord la nivelul statelor europene prin care, în cazul în care sunt găsite familii cu probleme în care sunt implicaţi minori, să ajute autorităţile româneşti pentru ca minorul să fie readus în ţară şi să i se găsească o familie de români, pentru a rămâne în aceaşi cultură şi ambient.
– Trebuiesc făcute proiecte pentru tineri români, din mai multe comunităţi, susţinute din fonduri europene.
– Ar trebui ca toate instituţiile care ţin de diaspora să se unească (Institutul Cultural Român cu Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi”) să se formeze o echipă de control pentru a se vedea pe ce se cheltuie banii, formată din 20 – 30 de asociaţii.
– Este nevoie ca televiziunile din România să rezerve loc şi pentru subiectele diasporei.
– Aşa putem reda zâmbetul României, dacă ne vom ocupa ca ei să crească în sânul familiilor lor – copiii sunt viitorul ţării.
După terminarea lucrărilor simpozionului am plecat spre OPERA COMICĂ PENTRU COPII, la invitaţia doamnei directoare Felicia Filip, una din realizatoarele proiectului de suflet DOR DE PĂRINŢI.
La deschiderea stagiunii 2014-2015 au participat compozitorul Marius Ţeicu, actorul George Mihăiţă, cel care ne-a adus aminte de câteva din filmele copilăriei în care a jucat (Veronica, Mama, Fram – ursul polar) şi micuţul talentat Alex Andrei Pârvu. Seara a continuat cu opera Don Pasquale şi o cină de rămas bun.
Mulţumim organizatorilor şi, aşa cum spunea Lavinia Şandru “este nevoie de găsirea unui criteriu transparent, pe baza căruia diaspora să poată fi finanţată în funcţie de capacitatea fiecărei organizaţii, în funcţie de interesele pe care le are România, în zona respectivă. Să nu uităm că românii din diaspora reprezintă o forţă, iar un stat care vrea să fie puternic şi reprezentativ trebuie să se bazeze pe o diaspora pe care să o susţină din punct de vedere finaciar.
Le mulţumesc tuturor celor care au răspuns invitaţiei noastre şi este necesar ca asociaţiile să înţeleagă că ele pot reuşi să pună presiune pe autorităţile de la Bucureşti sau din ţările lor de reşedinţă, dacă vor arăta că au puterea de a-şi susţine interesul lor şi al comunităţii pe care o reprezintă. Fundaţia la care sunt preşedinte acţionează, la nivel european, pe partea de democraţie şi de educaţie ecologică. Roşia Montană şi Pungeşti au fost două mari lupte pe care le-am dus cu societatea civilă din țară și străinătate, dar și împreună cu Ministerul Afacerilor Europene al Franţei, pentru oprirea fracturării hidraulice. În curând vom organiza a IV-a ediţie a festivalului ECOFEST (festivalul de film ecologist), care este cea mai mare reţea de Green Fest Network – GFN – a spus doamna Lavinea Şandru”
Mâine, fiecare dintre cei prezenţi la simpozion se vor îndrepta spre ţara lui adoptivă… Sperăm că poştaşul, în zilele de astăzi – facebook-ul, skype-ul sau messenger-ul – să aducă tuturor veşti mai bune!!!
Un material realizat de Veronica Ivanov, membru UZPR, The Romanian Newspaper in Cipru
Accesări: 2476