Interviu cu Sorana Cârstea, numărul 14 în clasamentul ATF, şi mezina echipei naţionale a României pentru Cupa Federaţiilor.
Aprilie 2006- Atena şi Patra reprezintă mici capitale ale tenisului mare. Pretenţiosul cartier Filothei găzduieşte turneul Xenia Athens Open 2006. Linişte. Nici nu zici că are loc un turneu atât de pretenţios. Emoţiile mă încearcă de la intrare.
Steagul României este aşezat la loc de frunte şi îmi dau seama că numai micile noastre jucătoare au făcut ca acest lucru să fie posibil. Undeva pe unul dintre terenurile bazei Filothei, Sorana Cârstea se încălzeşte pentru duelul de la dublu, în timp ce Alexandra Dulgheru (tocmai eliminată de pa tabloul principal) execută un antrenament. La panoul din secretariatul bazei zăresc de mult ori numele ţării noastre. ROM este notat pe al doilea rând, apoi pe al cincilea, şi iar pe al nouălea şi uite aşa este scris de şase ori, pentru că tot atâtea românce s-au aliniat la startul competiţiei. Dintre ele, Ioana Bonifate şi Gabriela Niculescu au fost eliminate în calificări. Alexandra Dulgheru a în-cheiat competiţia în primii 32 ai turneului, Iulia Simona Matei nu jucase încă partida pentru a accede în primii 16 aco-lo unde s-a calificat Sorana Cârstea şi Monica Niculescu, ambele componente ale echipei naţionale a României. Cel mai important rezultat de pe tabloul de dublu l-a reuşit cuplul Sorana Cârstea (ROM)-Alexandra Papnova (Rus) eli-minând din cursă jucătoare mult mai bine cotate. Şi asta a fost surpriza concursului. Am fost acolo, alături şi printre români şi străini, în lumea bună a tenisului. Am stat de vorbă cu Sorana Cârstea, dar şi cu celebrul Wahlgren Lars, cei care au şi vizitat redacţia ziarului nostru.

Mă simt obligată să încep felicitându-te pentru victoria de astăzi, pentru că acesta a fost cel mai greu meci de dublu pe care l-ai disputat vreodată.  La simplu, ai trecut de faza calificărilor impunându-te cu 2-0 în ambele meciuri din calificările turneului Xenia Athens Tennis 2006. La nici 16 ani joci într-un turneu de senioare, un turneu de 25.000 de dolari, cel mai important turneu la care ai participat până acum. Ai avut emoţii?
La început am avut emoţii pentru că este un turneu mare pentru mine. Însă, gândindu-mă că joc cu jucătoare de 20-25 de ani nu mai aveam presiune pentru că eu eram cea mică, cea care venea din urmă. Mai ales că jucăm pe zgură şi mie îmi place zgura foarte mult. M-am pregătit pe aceas-tă bază doar 2 zile, dar m-am acomodat destul de repede şi am reuşit să trec de calificări. Acum mi-am atins obiectivul şi îmi pot vedea liniştită de jocul meu. Sper să câştig pe mai departe.

Orice greşeală ţi-ar fi fost scuzată ţinând cont de faptul că eşti mezina întrecerii…
Da, în concurs nu am avut aşa presiune. Asta mi se întâmplă când joc cu jucătoare mai în vârstă. Când joc cu o jucătoare junioară atunci am o anumită reţinere pentru că mă gândesc că este de vârsta mea şi trebuie să o bat. Atunci jocul nu mai funcţionează aşa cum vreau eu.

Începi, te încălzeşti mai greu. Aici, la Atena, la simplu ai câştigat mai greu primul set, iar la dublu l-aţi pierdut. Este cumva datorită faptului că îţi studiezi adversarul iar în setul doi, ştiindu-i deja jocul, îţi în-vingi partenerul de joc mai lejer?
Da şi asta. Jucând cu jucătoare pe care nu le-am mai văzut niciodată în viaţa mea este un pic mai diferit. Fiecare are alt stil, iar la început loviturile nu-mi merg şi greşesc. Într-adevăr am şi o mică problemă că mă încălzesc foarte greu, asta e foarte veche. Când încep să câştig capăt încredere şi, în funcţie de scor, joc din ce în ce mai bine.

Ai jucat la dublu cu rusoaica Alexandra Papanova, şi ea numărul 560 în lume, având adversare din pri-mele 250 jucătoare din lume. Ba chiar Jugic Salkic Mervana este numărul 70 în clasamentul WTA. Ceea ce s-a vrut a fi o lecţie pentru voi s-a dovedit o lecţie pentru adversarele voastre…
La început am avut chiar foarte mari emoţii şi mă gândeam că dacă iau câteva game-uri trebuie să fiu foarte fericită. Când am luat al doilea game mi-am zis că: aşa repede am şi început să câş-tig! După aceea a început să-mi meargă jocul. Ele aveau un joc agresiv, ba chiar ciudat pot să spun şi noi la început am fost destul de crispate fiecare era pe partea ei, ne era teamă. Apoi, am început să ne îmbinăm, să jucăm corect şi spre final am fost chiar foarte foarte mulţumită şi chi-ar nu mă aşteptam să câştig.

La dublu ai diferite partenere de pe toate meridianele lumii, ai mai jucat vreodată cu Alexandra?
Am cunoscut-o la turneele de juniori pentru că ea este mai mare cu un an faţă de mine, dar nu mai jucasem niciodată dublu cu ea. Aici m-a întrebat pur şi simplu, la înscrieri, dacă vreau să joc dublu cu ea. Necunoscând pe altcineva am zis că da, putem să încercăm. Am zis să mai exersez un pic pentru că de obicei la dublu mă duc ca să mai capăt încredere să mă pregătesc pentru simplu pentru că acolo am obiective. Am zis să fac tot ce pot. Uite că a fost bine. Când am văzut că jocul dă roade m-am gândit că nu ar fi rău să câştig şi uite că am făcut-o. Acum sunt şi mai sigură pe mine şi pe forţele proprii pentru că ştiu că pot. Acum am mai multă încredere pentru că am câştigat. Sper ca şi în continuare să jucăm bine.


Din întâmplare şi antrenorul ei este suedez, ca şi al tău…
Da, probabil că şi asta a jucat un rol important pentru că în prima zi aici ne-am antrenat împreună şi poate aşa s-a făcut un pic legătura. Antrenorul ei l-a întrebat întâi pe al meu dacă e de acord. El a spus da apoi m-au întrebat pe mine şi aşa am făcut pereche.

Pentru că a fost ultimul meci al zilei, toată lumea vă aştepta. Aţi beneficiat şi de cea mai renumită asis-tenţă. Eu pot să-ţi spun că ceilalţi jucători au venit abia când au aflat că voi conduceţi în setul decisiv şi toţi erau impresionaţi de evoluţia voastră.
Da, pentru că nimeni nu se aştepta. Toţi credeau că ele vor câştiga foarte uşor şi cred că din ca-uza asta au şi pierdut. Ele au luat foarte lejer meciul. Au zis că suntem mici şi ne bat repede. Atunci a fost o surpriză. Noi am jucat agresiv şi am fost peste ele tot timpul. A fost un pic ciudat pentru că toţi întrebau cât este scorul. De obicei lumea se împarte la câte un meci. Acum toţi erau la meciul nostru.

Beneficiezi de sprijinul unui antrenor foarte cunoscut în circuitul mare. Wahlgren Lars a fost şi antrenorul cunoscutei Stefi Graff, dar şi al grecoaicei Eleni Danilidou. Aveţi o colaborare bună, cum comunicaţi? Mă impresionează calmul lui pe perioada când tu evoluezi în teren.
Din această cauză şi eu am devenit mult mai calmă înainte eram agitată şi nu aveam răbdare. Acum sunt calmă în teren şi asta mă ajută pentru că pot să gândesc mult mai clar, mai limpede,  pot vedea mai bine terenul, cum trebuie să joc şi ce trebuie să fac. Apoi, este un om foarte pozi-tiv şi îmi transmite şi mie asta. Comunic destul de bine şi cred că din acest motiv până acum la toate turneele la care am fost am avut rezultate foarte bune. Până la urmă rezultatele sunt rodul muncii.

M-a impresionat, de asemenea, calmul tău. La un moment dat, favorita meciului a dat cu racheta de pământ. Pe faţa ta nu se vedea nici cel mai mic gest de indignare, satisfacţie…
Acesta a fost cel mai important pas făcut alături de Lars. El chiar mi-a impus să fiu calmă şi să gândesc pozitiv. Acum, dacă am pierdut mingea, gândesc că chiar dacă mă enervez şi încep să arunc racheta punctul nu se mai întoarce. Pot însă să mă gândesc ce pot să fac în viitor iar dacă sunt calmă pot gândi mai bine decât dacă sunt agitată sau nervoasă. Când ea a aruncat racheta în gândul meu am avut o satisfacţie pentru că atunci când arunci racheta celălalt vede şi îţi simte un pic slăbiciunea. Am fost calmă şi chiar mă bucuram un pic (râde).

După Bulgaria, vei merge la şcoală, pentru că trebuie să mai iei şi note apoi urmează două turnee în Bucureşti şi ştiu că vei juca acolo urmând să-l ai alături şi pe tehnicianul tău, Lars.
Da trebuie să merg un pic la şcoală să mai iau şi eu note. Apoi despre aceste turnee eu sunt foarte fericită pentru că se joacă la Bucureşti şi fiind foarte aproape de Târgovişte voi putea dormi acasă, în patul meu. Eu zic că fiind turnee de 10.000 şi ţinând cont de faptul că în ultimele două în care am jucat, unul l-am câştigat, iar în celălalt am jucat semifinală, mai puţin de semifi-nală nu trebui să ies, acesta ar fi obiectivul normal, dar depinde şi de forma în care voi fi pentru că până atunci mai este o lună.

Vei mai rămâne în Grecia încă 10 zile, vei participa şi la turneul de tenis ce are loc săptămâna viitoare la Patra după care vei merge în România, pentru că tocmai ai fost convocată în lotul naţional de seniori al României. Vei reprezenta pentru întâia oară România fiind componentă, singura junioară, în echipa noastră ce va evolua în Cupa Federaţiilor, alături de numele mari ale tenisului feminin românesc.
Da, când am auzit prima oară nu-mi venea să cred. Am fost foarte încântată pentru că atunci când reprezinţi România ai altă satisfacţie. Fiind cu echipa este şi altă atmosferă. Acum mergem în Bulgaria, căpitan de echipă este Ruxandra Dragomir, în echipă fiind şi Monica Niculescu, Mi-haela Buzărnescu şi Mădălina Gojnea. Este o nouă experienţă pentru mine. Abia aştept pentru că acolo vor fi nume mari din tenisul mondial din primii 50 ai lumii la seniori.

Spune-mi despre Atena. Eşti pentru a treia oară în Grecia, dar pentru prima oară la Atena. Ştiu că aici aţi ieşit un pic din programul normal în care joci mergi la hotel şi iar joci. Aici aţi fost la Acropole. Cum a fost acolo?

Aveţi dreptate. Am fost fericită că în primul rând am fost cazaţi în centru de regulă ne cazează la ieşire din oraş. Mă gândeam că ar trebui să văd ceva pentru că toată lumea mă întreabă cum a fost acolo şi de regulă zic: frumos hotelul şi clubul. Uite, acum am fost şi la Acropole şi m-am mai deconectat un  pic şi se pare că mi-a prins bine. Am jucat foarte bine astăzi.

Deci pot spune că şi întrevederea noastră a fost de bun augur.
Şi a fost foarte plăcută şi mi-a făcut multă plăcere să cunosc atâţia oameni.

Noi îţi urăm multă baftă, un drum cât mai lung în turneul de la Atena, ca să te avem aici aproape de noi, şi apoi mult succes la Patra după care să reprezinţi România şi tricolorul aşa cum trebuie.
Mulţumesc mult de tot, aşa voi face.
Ana Ţuţuianu

Material publicat în Curierul Atenei, 2006.