Ziua de 27 aprilie a fost declarată sărbătoare oficială a Republicii Moldova, dar în acest an semnificaţia a fost dublă, întrucât s-au împlinit două decenii de la adoptarea Tricolorului ca Drapel de Stat. Cu acest prilej şi cu acest generic s-a desfăşurat o conferinţă ştiinţifică, în incinta Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova,al cărei scop a fost nu doar popularizarea evenimentului, ci şi cercetarea şi „reabilitarea” simbolului propriu-zis, pe care fosta guvernare l-a calificat drept unul „fascist”. 

Dar o atare atitudine nu este în concordanţă cu adevărul istoric, motiv pentru care se impune o evocare cronologică a tradiţiei Tricolorului naţional, mai ales că 20 de ani sunt o perioadă suficientă pentru a privi evenimentele deja de pe poziţia cercetătorului echidistant, cu o analiză şi abordare a subiectului mai puţin politologică sau publicistică, punând accentele pe realizările şi problemele simbolisticii naţionale.
Au fost prezentate următoarele comunicări în plen:
• Ion Negrei, vice-prim ministru – Cuvânt de deschidere.
• dr.hab., prof.univ. Alexandru Moşanu – „Drapelul de Stat al Republicii Moldova, simbol al unităţii româneşti”.
• dr. Vlad Mischevca – „Vexilologia heraldică moldovenească: evoluţie şi realizări”.
• dr. Ion Ţurcanu – „Atitudinea faţă de Drapelul naţional ca mărturie a adeziunii la valorile fundamentale ale societăţiii”.
Bătălia pentru Tricolorul naţional, declanşată la sfârşitul anilor 80 ai sec. trecut de către intelectualitatea moldavă s-a încununat, până la urmă, cu un succes răsunător – la 27 aprilie 1990. Fapt pentru care ne mândrim cu acei istorici, artişti plastici şi politicieni care au argumentat şi optat pentru tradiţia seculară a poporului nostru. Să ne amintim că, la acea dată, RSSM se prezenta ca un stat butaforic, cu simboluri impuse sau mai bine zis inventate de pe un calapod străin – cel al imperiului sovietic… Cert se prezintă, că Tricolorul nu a învrăjbit societatea şi nu ne-a dezbinat… (…)
Tricolorul a fost adoptat ca simbol al naţiunii chiar în prima zi a victoriei revoluţiei burghezo–democratice (1848-1849), la 14/26 iunie, când a avut loc abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu şi instaurarea Guvernului provizoriu de la Bucureşti.
În România Ziua Drapelului Naţional a fost instituită abia peste 150 de ani de la acest eveniment, la 1998 (prin Legea nr. 96/1998), pentru a marca ziua de 26 iunie 1848, când Guvernul revoluţionar a promulgat (Decretul nr.1) ca Tricolorul - roşu, galben şi albastru - să reprezinte steagul naţional al tuturor românilor; cele trei culori împărţite în mod egal reprezentând principiul egalităţii, orientarea culorilor în sus semnificând verticalitatea.
Astăzi, pentru a păstra cuceririle Mişcării naţionale de emancipare a românilor moldoveni de la Est de Prut, este pe cât de actuală cunoaşterea istoriei Simbolurilor noastre naţionale, pe atât necesară şi propagarea sensului lor iniţial, adevărat. Acestea sunt simbolurile suveranităţii statului asupra teritoriului naţional, sunt acele însemne ce deosebesc un stat, o naţiune de alta. Iar în cazul când prin negura vremurilor se desluşeşte evident comunitatea cromatică a culorilor naţionale sau a simbolurilor heraldice – sunt dovezi în plus ale unităţii istorice a aceluiaşi neam, popor despărţit…
Vlad MISCHEVCA, dr. în istorie, conferenţiar cercetător (Academia de Ştiinţe a Moldovei)  

In foto, de la stanga la dreapta, Mischevca, Negrei, Duca