vot.cabina2014Saptamana trecuta s-a făcut un pas important pentru o lungă discuție despre cum ar trebui să arate un proiect de lege privind votul prin corespondență: AEP a pus pe masa Comisiei parlamentare pentru legi electorale o propunere.
Votul a fost contestat ca fiind periculos, scump și complex, iar pe de altă parte a fost solicitat ca o alternativă mai ieftină și decentă pentru milioane de votanți din străinătate, scrie Septimiu Pârvu pe www.contributors.ro, preluat de Romanian Global News.
Partidele politice nu s-au înghesuit foarte tare să susțină acest proiect, iar unele formațiuni cum ar fi UDMR sau grupul minorităților s-au propunțat deschis împotriva sa. Alții s-au exprimat sau acționat în termeni populiști. Mulți dintre politicieni nu l-au vrut, justificând încălcarea secretului și caracterului direct al votului. Argumentul este fals, pentru că votul prin poștă este și direct și secret. Este drept că există riscul ca alegătorul să fie influențat sau forțat să aleagă un anumit candidat. Însă este o opțiune de politică publică pentru orice țară democractică: vot sigur și limitativ sau vot la distanță, care permite cât mai multor alegători să voteze.
Vezi argumentele în favoarea votului prin corespondență publicate de Coaliția Politică fără Bariere, din care EFOR este parte, aici.
În ședința de marți, partidele au discutat pe marginea unei propuneri de lege a Autorității Electorale Permanente, elaborate la cererea Comisiei, în doar 24 de ore! Neoficial, Autorității i se solicitase să producă o lege, doar pentru a fi acuzată ulterior prin vocea liderului PSD Valeriu Zgonea pentru eșecul care aparține în practică partidelor politice. Până săptămâna viitoare, partidele politice reprezentate în Comisia parlamentară pentru legi electorale trebuie să vină cu propuneri și comentarii, astfel încât să fie trimisă la Senat rapid. Experiența arată că proiectele de lege ieșite de la Comisie sunt modificate foarte puțin, întrucât negocierile se poartă acum.
Lungul drum al bâlbâielilor, poticnelilor și populismelor electorale s-a oprit cu o zi înainte la o altă ședință a Comisiei Electorale în care s-au prezentat principiile politice pe baza cărora urma să fie scrisă legea de către AEP (aici). Instituția transmisese Comisiei câteva întrebări în urmă cu mai multe săptămâni legate de cine votează, la ce alegeri, când se fac înscrierile în Registrul Electoral, în ce condiții se poate răzgândi alegătorul (sau dacă se poate răzgândi). Legat de tipul de alegeri, discuțiile au fost aprinse, întrucât PSD preferă prezindențiale și parlamentare, PNL optează pentru toate alegerile cu excepția localelor (deși aici este de discutat), iar UDMR numai pentru prezidențialele. Referendumul a fost în general lăsat în afara listei datorită timpului scurt de organizare. Grupul minorităților s-a pronunțat împotriva proiectului, care riscă, în opinia deputatului Varujan Pambuccian să ajungă un eșec, ca așa-zisul uninominal.
În ceea ce privește persoanele care pot vota, poziția este clară pentru toată lumea: alegătorii români cu domiciliu sau reședința în străinătate. AEP declară, printr-un comunicat de presă, că ar trebui să poată vota și românii din țară, după ce s-ar face o analiză la alegerile parlamentare din 2016 (aici). Partidele nu au căzut de acord nici cu privire la data la care ar trebui să se facă înscrierea în Registrul Electoral pentru votul în străinătate. Referitor la primirea plicurilor, PSD a delegat sarcina identificării unor date către AEP, PNL a menționat de la data rămânerii definitive a candidaturilor până la 48-72 de ore, iar UDMR ar fi preferat în ziua premergătoare alegerilor, fiind totuși de acord cu PNL. Toate partidele au fost de acord că înscrierea în Registrul Electoral trebuie să se facă înaintea fiecărui tip de alegeri. Mai mult, au fost de acord că alegătorul nu se poate răzgândi în cazul în care a solicitat vot prin corespondență și deci, nu mai poate vota în secție.
Partidele au pasat responsabilitatea peste gard, în curtea AEP
În Parlament există deja, în diverse stagii, patru proiecte de lege privind votul prin corespondență, mai bune sau mai nepotrivite. Multora dintre ele le lipsesc componente foarte importante precum verificabilitatea, mecanismele de contestare sau cele legate de observarea procesului electoral, de la înființatea secțiilor de votare până la anunțarea rezultatelor finale. Scriam despre acest lucru în luna mai. În cele din urmă opțiunea a fost crearea unei noi legi, care a fost scrisă de pe o zi pe alta; luni s-au stabilit principiile fără a fi votate, iar marți s-a solicitat un draft de lege de la AEP. Este adevărat că Autoritatea este instituția specializată în alegeri, însă nu putem remarca pasarea responsabilității și asumării criticilor pentru ceva care trebuia făcut de partidele politice.
Dar să vedem care este mecanismul de vot. Pot vota cetățenii români, doar cei cu domiciliul sau reședința în străinătate. Actele prin care dovedesc acest fapt se vor stabili prin ordin al Ministerului Afacerilor Externe. Aceștia pot depune actele fie la o reprezentanță diplomatică, fie direct on-line, încărcând o declarație olografă, dovada domicliului sau a reședinței, precum și un act de identitate. Perioadele de înscriere în Registrul Electoral sunt 1 martie – 30 iunie pentru parlamentare și prezidențiale, respectiv zilele de 30 noiembrie a anului anterior şi 1 februarie a anului în care au loc alegerile pentru Parlamentul European.
Documentele pentru vot sunt tipărite și trimise alegătorilor de Poșta Română cu cel târziu 45 de zile înaintea alegerilor. Odată plicul transmis, alegătorul este șters de pe lista permanentă și este trecut pe o lista electorală pentru votul prin corespondență, care este înmânată birourilor electorale și Poștei. Fiecare alegător primește un plic extern, imprimat cu adresa biroului electoral și a votantului, un plic intern, care va fi sigiliat după ce se introduce buletinul de vot și un certificat de alegător. Certificatul atestă că alegătorul a votat personal, fără presiuni. Inovația vine din faptul că buletinul nu se tipărește ca în cazul alegerilor în secțiile clasice, ci poate fi fie ridicat de la reprezentanțele diplomatice, fie imprimat direct de pe pagina Biroului Electoral Central. Buletinul va avea mai multe pagini (câte un candidat/listă de candidați pe pagină), iar alegătorul va imprima și va pune în plic doar pagina cu numele candidatului/listei de candidați ales/e. Elementul de siguranță este de fapt sigiliul și nu buletinul de vot. Documentele pot fi depuse la orice oficiu sau cutie poștală.
Pentru gestionarea procesului se înființează pe lângă Biroului electoral de circumscripţie pentru cetăţenii români cu domiciliul sau reşedinţa în afara ţării mai multe birouri electorale, care funcționează similar celor circumscripție. Se înființează câte unul pentru fiecare 10.000 de alegători care au solicitat vot prin poștă. Fiecare birou gestionează voturile de la cetățenii arondați. Birourile au câte o urnă de vot, care se află sub paza MAI și care se va sigila în fiecare seară, respectiv va fi desigilată în fiecare dimineață.
Plicurile trebuie să ajungă la secția de votare de care aparține fiecare alegător până cel târziu cu 72 de ore înaintea datei votului, inclusiv, iar voturile vor fi deschide doar în ziua votări, între 7 și 21.
Avem o lege, ce facem cu ea?
Legea este una care poate funcționa, în termenii principiilor limitative enunțate de partide. Dar are și lipsuri, care trebuie fi discutate repede. Prima problemă a legii (rezultată direct din principiile politice) este faptul că se adresează numai alegătorilor din străinătate. Este drept că votul la distanță trebuie să fie o excepție și nu o regulă, mai ales dacă luăm în calcul riscurile pe care le implică. Există destul exemple, cum ar fi Marea Britanie, unde votul a produs fraude vizibile. Cu toate acestea, unui alegător din Constanța, care are domiciliul la Sighetu Marmației, de exemplu, îi trebuie aproximativ 19 ore să ajungă cu trenul să voteze și alte 19 să se întoarcă. Biletul dus întors, la clasa a II-a costă aproape 100 de euro. În aceste condiții, în care actul de a vota devine lux, legea poate fi extinsă pentru parlamentare în special și la românii din țară, pentru a evita astfel de situații.
Perioada de înscriere este limitativă și poate fi extinsă chiar până la 90 de zile înaintea alegerilor, similar cu prevederile din Legea 208/2015, care se referă la înscrierea în Registrul Electoral a alegătorilor din străinătate. AEP ar avea suficient timp să proceseze cererile, iar Poșta să trimită documentele necesare votării.
Foarte important este și aspectul verificabilității de către fiecare alegător în parte a traseului plicului, care ar trebui detaliat în lege sau în normele de aplicare. Poșta Română are un serviciu care oferă posibilitatea unui expeditor să verifice oricând on-line unde este plicul. O opțiune de acest fel este importantă mai ales dacă plicul unui alegător nu ajunge la destinație. Legea prevede în art. 11 că dacă documentele sunt pierdute, furate sau deteriorate, alegătorul poate face o cerere pentru a se radia opțiunea de vot prin poștă și pentru a vota în secția de votare. Așadar, este esențial pentru alegător să poată folosi această opțiune și să evite situațiile în care nu mai poate vota.
Pe lângă regulile pentru votul prin poștă, legea mai cuprinde câteva prevederi care modifică legi de-abia votate. Unele dintre acestea sunt complet necesare – spre exemplu, cele care fac completări cu privire la utilizarea noului sistem electronic de verificare a CNPurilor. Pe de altă parte, conține și prevederi pe marginea cărora trebuie să existe discuții. AEP propune ca din 2020 alegătorii cu domiciliul sau reședința în străinătate să poată vota doar dacă se înscriu în Registrul Electoral; listele electorale suplimentare vor deveni poveste și se vor utiliza doar pentru personalul secției de votare. O astfel de prevedere este inutilă la nivelul anului 2015 și, pe de altă parte, este limitativă.
Partidele și AEP mai trebuie să clarifice procedura de vot și de folosire a buletinelor descărcabile, precum și regulile de funcționare a birourilor electorale și cota de alegători pentru fiecare (probabil poate fi crescută, mai ales în momentul în care votul va căpăta adepți). O altă discuție este legată de termenul limită de trimitere a plicurilor: o idee ar putea fi raportarea la data poștei (trimiterii) și nu la data sosirii la secția de votare.
Trecând peste partea legislativă, pe termen lung, cel mai important este cum va fi pusă legea în practică. Un prim pas este modul în care AEP și Poșta Română vor reuși să realizeze informarea cu privire la procedurile de înregistrare, vot și la termenele limită la care se pot trimite plicurile. Fără fonduri alocate unui astfel de demers, riscăm să avem un număr foarte mic de votanți, fapt care este oricum posibil datorită lipsei de încredere a alegătorilor în partidele politice. De asemenea, având în vedere că unele proceduri sunt noi, dificil de înțeles (iar unele sunt încă neclare în forma actuală a legii) este foartă importantă o campanie susținută pentru informarea alegătorilor din timp și într-un limbaj accesibil.
Mai mult, procesul va fi gestionat parțial de către Poșta Română, o instituție cu probleme financiare , aflată de fapt în insolvență și câteva dosare penale; mai mult, o instituție care este conform proiectului de lege exceptată de la legislația referitoare la achizițiile publice. Eficiența instituției este esențială, mai ales dacă luăm în calcul timpul scurt cu care se lucrează în cele mai multe din cazuri și nevoia de securitate. Întrucât este o instituție care duce lipsă de încredere publică și poate aduce cu sine probleme legate de livrări precise, în termen, ne duce din nou cu gândul la întărirea unor mecanisme de siguranță pentru alegător în cazul în care plicul său este rătăcit sau și mai grav, secretul votului este violat.
Sursa: Romanian Global News