Evident este vorba de Ambasada şi Consulatul României la Atena. 
Accesând site-ul ambasadei, am remarcat cu stupoare si destul de multă supărare, diferite opinii sau mai bine zis modul în care este folosit internetul pentru a-şi exprima diferiţi indivizi anonimi părerea. Ambasada României este un organ al statului Român in afara teritoriilor româneşti, acest organ reprezintă, mai întâi de toate, interesele României, funcţiile şi atribuţiile acestui organ nu vor fi obiectul acestui articol, ci modul prin care unii cetăţenii români înţeleg sau cred ei că ar trebui sa funcţioneze acest organ al statului. 

Linkul următor, http://athens.mae.ro/index.php?lang=ro&id=208, este motivul pentru care am ajuns să scriu acest articol. Citind comentariile am reuşit să înţeleg că, după douăzeci de ani de libertate, încă etichetăm oameni de bună voinţă ca fiind comunişti sau ipocriţi. Recunosc din start, că un funcţionar al ambasadei îmi este foarte bun prieten, dar în afară de un sfat sau întrebări referitoare la diverse demersuri n-am apelat la mai mult. În luna iulie, am fost cu soţia să emitem prin intermediul ambasadei certificatul de casătorie românesc, am aşteptat atât cat a fost nevoie să aşteptăm, chiar daca era insărcinată în luna a 8-a, dar...  pot să spun cu mâna pe suflet că personalul consulatului dă dovadă de o perseverenţă extraordinară pentru a rezolva fiecare caz în parte. Sincer... habar n-am cui se datorează acest lucru . Îmi amintesc foarte bine cum era în 1996  atunci când m-am dus să-mi scot prima procură pentru eliberarea unui nou paşaport. Exact cum spunea domnul George Tegu, preşedintele Comunităţii Româneşti Sf. „Stefen cel Mare” Atena, geamurile fumurii erau deabia şterse. In general, noi românii credem foarte uşor că tot ce zboară se mănâncă, nu vreau să compar serviciile consulatului cu cele locale ale autorităţilor elene, dar vă rog din suflet să fiţi atenţi la micile amănunte care se observă imediat la consulat: respect, sinceritatea funcţionarilor, promptitudinea şi serviabilitatea. Mi-ar fi fost şi ruşine să nu recunosc aceste lucruri fiind obişnuit cu respectul inexistent al autorităţilor elene sau tot mai rar întâlnit. Într-o ţară precum România, cu trecutul ei cunoscut foarte bine nouă, Ambasada României şi Consulatul primesc de la noi nota 20!!! în privinţa serviciilor cu publicul. Suntem noi mai buni, au devenit deodată românii din Grecia atât de pretenţioşi încât serviciile consulatului lasă de aşteptat? Da, eu sunt de acord cu suma de 50 de euro sau 75 sau 100 pentru a face o procură. Câţi dintre cei care apelăm la serviciile consulatului plătim taxe în România? Câţi dintre cei care cer aere condiţionate şi săli de aşteptare ultramoderne s-au gândit vreodată că aceste cheltuieli nu vor putea fi acoperite? Nu, nu s-au gândit, şi nici nu-i interesează că, din păcate, România este a celor care nu cugetă. Bruncan a pomenit chiar imediat după revoluţie, citez: „Douăzeci de ani ne vor trebui să putem spune că ne-am revenit”! Cred că spusese nouăzeci dar nu s-a auzit bine. Şi nu sunt de vină politicienii, ci cei care-i votează, şi cei care-i votează sunt cei care cer şi aere condiţionate.

David Viorel Floroae