acropoleROMediaPe 27 aprilie 1941, după trei săptămâni de la invazia lor în Grecia, nemții intră triumfători în Atena și arborează drapelul lor cu svastica fascistă pe Acropole, în locul steagului național grecesc.Va urma o crâncenă bătălie pentru cotropirea insulei Creta (20-30 mai 1941), ultimul teritoriu liber grecesc, care constituia un punct strategic de mare importanță în Mediterana de Est și pe care nemții îl doreau cu orice preț. Cu toată rezistența eroică și sacrificiul militarilor greci și britanici Creta a fost pierdută.
În dimineața zilei de 31 mai 1941, atenienii au observat cu bucurie și satisfacție că imensul steag german nu mai flutura trufaș pe antica Acropole. Deși a existat o mare mobilizare din partea Comandamentului german, cu toate că existau amprentele digitale ale făptașilor, lăsate în mod intenționat de aceștia, pentru a nu fi acuzați paznicii și arheologii greci care aveau acces în această zonă, nemții n-au putut afla cine a întreprins această curajoasă, dar înjositoare pentru ei, acțiune.
În seara precedentă, sărbătoriseră marea victorie din Creta și acum erau cu capetele plecate de rușine, mai ales că postul de radio B.B.C. transmitea în toată lumea incredibilul eveniment de la Atena. Făptașii au fost condamnați la moarte în contumacie, iar cei 20 de soldați germani, care au fost de gardă pe Acropole au fost executați. Dar nici grecii n-au aflat cine a reușit să lovească în orgoliul germanilor, în momentul în care aceștia dominau în întreaga Europă. Secretul a fost păstrat cu sfințenie, ani de-a rândul, de cele câteva persoane care cunoșteau adevărul. După eliberarea Greciei, pe 25 martie 1945, cu ocazia Zilei Naționale, ziarul Rizospastis (Radicalul), organ de presă al Partidului Comunist Grec și ziarul liberal Elefteria (Libertatea), au dezvăluit cititorilor cine erau cei care au înfăptuit prima acțiune de rezistență împotriva nemților cu prețul vieții lor. Erau doi studenți, doi prieteni de 19 ani, Manolis Glezos și Apostolos Santas, care nu făceau parte din nicio organizație de rezistență, de altfel, în acea perioadă nici nu existau, dar care au simțit nevoia să facă ceva pentru patria lor dragă și nu pentru a face pe grozavii, iar steagul cu svastica pe Acropole îi deranja enorm, așa cum au declarat într-o emisiune de televiziune, în anul 1982.
În seara zilei de 30 mai, cei doi tineri au urcat pe colina Acropole (34m înălțime) înșelând vigilența soldaților naziști care sărbătoreau victoria din Creta, au coborât cu mare greutate svastica de pe stâlp, au tăiat două bucăți, pe care le-au luat cu ei, iar restul steagului, care era foarte mare, l-au aruncat într-un puț părăsit din partea de nord a Acropolei, unde se află îngropat și astăzi. Pe drum, la plecare, după miezul nopții, au fost opriți de un polițist grec, căruia i-au spus că vin de la o petrecere studențească, iar acest patriot grec, cum s-a dovedit mai târziu, i-a lăsat să plece, deși circulația la acea oră era interzisă, iar ei păreau suspecți. Acasă, părinții au aflat îngroziți de fapta fiilor lor, fiind conștienți de soarta care-i aștepta în cazul în care nemții dădeau de urmele lor. Tatăl lui Santas, care era ofițer în rezervă i-a spus: „Nemții o să ne ardă pe toți, pe toți, până la a treia generație”. Părinții celor doi tineri au distrus bucățile de steag aduse pentru a nu fi găsite în cazul unei percheziții. Gestul celor doi tineri greci constituie una din cele mai eroice acțiuni împotriva invadatorilor străini care cuceriseră, până în acel moment, întreaga Europă.

Un material realizat de Apostolos Patelakis