Tipărire
PastePaştele, sărbătoarea creştină care cheamă oamenii să ia Lumina Sfântă, aduce bucuria unică a Învierii Mântuitorului, dar şi ritualuri printre care şi cea a salutului cunoscut chiar şi de cei mici - "Hristos a înviat!", "Adevărat a înviat!".
Sărbătoarea Paştelui este considerată a fi una a bucuriei date de vestea Învierii. O veste care, până la Înălţarea Domnului, respectiv timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul ""Hristos a înviat!", la care se răspunde cu "Adevărat a înviat!".
De Paşte, spun preoţii, nimeni nu trebuie să fie trist, nimeni nu trebuie să plângă, bucuria fiind sentimentul pe cât de unic, pe atât de predominant în zilele de Paşte.
Numele sărbătorii derivă din cuvântul ebraic "pesah", care înseamnă "trecere" şi vine din termenul egiptean cu acelaşi înţeles "paseh".
La Catedrala Patriarhală din Capitală, Lumina Sfântă a fost oferită credincioşilor, la slujba de înviere, de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel.
În bisericile ortodoxe, slujba de înviere a început în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor de cult. Învierea Mântuitorului nu este însă proclamată în interiorul bisericii, ci în afara acesteia, pentru că, spun preoţii, ea priveşte pe toţi oamenii. La miezul nopţii, preotul a ieşit din biserică şi a chemat credincioşii cu îndemnul "Veniţi de luaţi Lumină!". În multe locuri, Lumina este împărţită credincioşilor împreună cu bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite Paşte. După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, alaiul avându-l în frunte pe preot înconjoară biserica de trei ori, cântând "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le". Apoi, se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează până la 3.00 dimineaţa.
Credincioşii aduc la biserică, în noaptea Învierii, ouă vopsite, cozonac, pască, friptură şi alte preparate de Paşte, pe care preoţii le sfinţesc.
După slujbă, se dă dezlegarea la dulce, care marchează încheierea postului, astfel că merindele sfinţite vor putea fi mâncate.
Tot de Paşti, credincioşii aprind lumânări pe mormintele celor dragi. Tot acolo, se aduc bucate care sunt date de pomană celor sărmani.
Duminică, spre prânz, credincioşii sunt aşteptaţi la biserică pentru slujba cunoscută ca "A doua Înviere", la care vor fi citite în 12 limbi versetele 19-25 din capitolul XX al Evangheliei după Ioan.
Săptămâna de după Înviere se numeşte Săptămâna Luminată, în care nu se mai posteşte. Conform tradiţiei, în zilele de Paşte (duminică, luni şi marţi), nu se spală rufe, acest obicei fiind menţinut în unele locuri până în joia din Săptămâna Luminată.
Cea mai importantă sărbătoare creştină, Paştele, este sărbătorită cu mult fast în toată lumea, însă fiecare ţară are tradiţiile şi obiceiurile ei, care îi conferă un farmec deosebit. Pentru toţi creştin-ortodocşi, ouăle roşii, mielul, pasca şi pâinea fac parte din tradiţia de Paşte.
 În conformitate cu tradiţia elenă, Paştele începe cu Duminica Floriilor, înainte de Săptămâna Luminată. În limba greacă, aceasta se numeşte “Săptămâna Mare” (“Megali Evdomada” – “Μεγάλη Εβδομάδα”) sau “Săptămâna Patimilor” (“Evdomada ton Pathon” - “Εβδομάδα των Παθών”). Rădăcinile sale se regăsesc în religia ortodoxă, însă unele obiceiuri şi tradiţii unice, diferite de la o zonă la alta, îşi au originea în Grecia Antică sau în luptele pe care poporul elen le-a purtat împotriva Imperiului Otoman. „Lăsata Secului” (“Apokries”) este o tradiție ce se aseamănă cu carnavalurile ținute de catolici. 
În Atena, în ultimele două week-end-uri de Apokries, locuitorii îmbracă diverse costumații, iar în Tracia și Macedonia, tinerele îmbracă un port tradițional, denumit Lazarins și colindă satele, cântând piese cu o tematică religioasă. Vinerea Mare, ziua în care trupul Mântuitorului este coborât de pe cruce, constituie prima ceremonie importantă celebrată în postul Paştelui. Epitaful este scos din altar şi purtat pe străzile oraşului, urmat de credincioşi cu lumânările aprinse. 
În insula Hydra, “epitáphios” este purtat pe mare la Kamini, spre insula Tinos, la biserica Sfântul Nicolae din Kalamia. 
În alte oraşe, precum Monemvasiá, Rhódes, Hýdra, Halkidikí, Koróni, Chaniá şi Léros se ard figurine ale lui Iuda şi Barabbas. 
În insula Skiathos, scoaterea Epitafului începe sâmbăta la ora 1a.m. iar pelerinajul prin oraş are loc la ora patru dimineaţa, la fel şi în Zakynthos.
În insula Kea, în satul Ioulida, cele trei congregaţii se întâlnesc în piaţa centrală, după ce au urmat trasee diferite prin sat. Imnul “O, primăvara mea iubită”, cântat de coruri este cel mai apreciat cântec din Săptămâna Sfântă. 
Sâmbata Mare este dedicată pregătirilor, iar atmosfera generală este de voioșie și bună dispoziție, știindu-se că nu a mai ramas mult timp pană la Înviere.
În Sâmbăta dinaintea primei zilei de Paște, Patriarhul ortodox deschide sigiliul ușii de la mormântul lui Iisus Hristos, care se află în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și iese cu Focul Sfânt. Flacăra păzită de înalte feţe bisericeşti si oficialități ale guvernului grec este dusă cu avionul la Atena, urmând a fi transportată la o biserică mică din Agia Anargyroi, a localității Plaka. De aici „iau lumina” toate bisericile din regiunea Attika și din tot restul Greciei. Ca şi în România, Sâmbătă seara, oamenii se adună la biserici, aducând cu ei lumânări stinse. 
La miezul noptii, preotul anunță Invierea Domnului Iisus Hristos („Hristos a inviat!”- "Hristos Anesti " – “Χριστός Ανέστη”), permițând credincioșilor să-și aprindă lumânările din Flacăra Sfântă și binecuvântând mancarea ce va fi servită la masa de Paste. 
Clopotele bisericilor bat de sărbătoare, se aprind artificii, sirenele vaselor de pe mare încep să sune, iar sărbătoarea de 4 iulie pare ceva infim prin comparaţie. Creștinii se îndreaptă spre casă cu lumânările aprinse, unde ating crucea de trei ori de uşă. 
Chiar dacă în Grecia tradițiile de Paște sunt păstrate foarte bine pe tot cuprinsul țării, o recomandare în plus reprezintă insula Creta.
Spre exemplu, în oraşele mari, precum Heraklion este foarte dificil ca în Vinerea Mare să se poată face rezervare la un restaurant, fiind singura zi în care este permis consumul de proteine animale. Astfel, reprezintă o cină specială care include toate tipurile de fructe de mare, dar nu și pește.
Sunt servite mâncăruri precum calamari, caracatiță, creveți, icre, frunze de viță – de - vie umplute cu orez. Dupa slujba de Înviere, grecii servesc supa cremă numită „magiritsa”, asemnea unui drob lichid. În schimb, la masa din prima zi de Paste, friptura de miel pe grătar, "kokoretsi" este nelipsită. 
Christopsomo ("pâinea lui Hristos" –“ Χριστόψωμο” ) reprezintă o altă delicatesă grecească, în centrul căreia este marcată o cruce, iar pe margini este decorată cu ornamente sub forma de ouă roșii. 
Pe langă mâncărurile specifice, la petrecerile grecești, muzica și dansurile tradiționale nu pot fi evitate, acesta reprezentând o modalitate de exprimare a bucuriei și a recunoștinței. 
Pentru poporul elen, ouale simbolizează un omagiu adus sângelui lui Iisus, fiind totodată un simbol al fertilității și al belșugului. Fie sunt simple sau zugrăvite cu chipul Mântuitorului, al Sfintei Fecioare sau reprezintă Sfânta Cruce. 
În după-amiaza de Paști, fiecare memebru al familiei alege câte un ou pe care îl ciocneşte cu cineva apropiat. Se crede că cel care va rămâne cu oul intact va fi norocos tot anul. 
 
Deea Mazilu – RoMedia.gr
Accesări: 3198