O să vă întrebaţi de ce? De ce nu o lună, în care soarele ne încălzeşte sufletele şi ne face mai buni? Pe mine însă, amintirea mirosului de cozonaci, frământat de mama parcă are un alt miros în seara Ajunului. Şi de asta prefer decembrie. Stratul de zăpadă şi ninsoarea (în cazul în care există) fac totul feeric. Toate aceste lucruri îmi aduc aminte de copilărie. Chiar dacă la rându-mi am copii, mi-aş dori să dau timpul înapoi, să fiu acel copil jucăuş care se prefăcea seara că adoarme, iar când părinţii se retrăgeau, noi tiptil, tiptil ne furişam să vedem ce ne-a adus „moşul”! ce bucurie mai mare putea exista atunci când vedeam sumedenia de daruri adunate sub bradul împodobit „regeşte” de tata? De ce regeşte? Pentru că noi, eu şi cu frăţiorul meu îl numeam „regele împodobirii brazilor”! Punea totul la punct până în cel mai mic detaliu şi ne încânta văzul... iar mirosul de cetină ne imbata mirosul.
E vremea colindelor, e vremea armoniei şi tihnei, e vremea uitării celor supărătoare şi a regăsirii copilului din noi. Să ne bucurăm de ce ne este dat! Deschide uşa, creştine… asta cântăm şi ascultăm în seara Ajunului şi acum noi. Întâmpinăm cel mai aşteptat moment al lunii decembrie cu inimă primitoare şi nobile intenţii. Bucuria sărbătoririi Naşterii Domnului ne stăpâneşte, ne înseninează, ne aduce mai aproape de latura umană, suntem cu adevărat ceea ce ne-a fost menit: OAMENI! De Moş Crăciun se leagă amintirea celor mai frumoase dimineţi ale copilăriei, rămânând pentru totdeauna ca un far luminos în viaţa adultului de mai târziu. Unii ducem şi acum dorul acelor dimineţi, pentru că au făcut parte din copilăria noastră, primul acasă.
Sărbătoarea Crăciunului nu înseamnă doar cadouri şi distracţie. Este bucuria sufletului, puterea de a ierta mai uşor, de a-i înţelege şi ajuta pe cei aflaţi în nevoie. Sinceritatea mă face să observ că, doar în preajma sărbătorilor, unii oameni sunt dispuşi să-şi dilueze propriile griji, apăsări şi neajunsuri, pentru a-şi îndrepta atenţia în jur. Cu siguranţă e prea puţin, dar merită subliniat! Cu minim de bunăvoinţă, putem menţine starea, însuşindu-ne lecţii de viaţă, chiar şi din legende. Nimic nu se compară cu felia de cozonac şi lăpticul pe care le savuram stand sub brad, încă fascinaţi de cadouri, în dimineaţa Crăciunului. Pe de altă parte, oraşul strălucea feeric în haină de sărbătoare, împodobit cu sute de mii de beculeţe viu colorate. 
Decembrie, o consider o lună plină şi caldă. Ne provoacă la maxim trăirile şi emoţiile, sentimentele cu profunde înţelesuri şi subînţelesuri, ne stârneşte bunele intenţii, dezbrăcându-ne de falsele aparenţe în care trăim. Decembrie este printre cele mai terne intervale temporale, dar evenimentele şi sărbătorile presărate cu dărnicie pe drumul calendaristic îi dau plus-culoarea şi strălucirea, făcând-o foarte aşteptată. Suntem mai veseli, mai vioi, cuvintele şi gesturile se revarsă cu uşurinţă, strecurându-se printre noi într-o succesiune sinonimă cu sweet harmony, iar radarul relaţional detectează cu maximă intensitate şi înaltă fidelitate porniri dintre cele mai fireşti şi plăcute. Ne supunem de bunăvoie terapiei de bunătate şi altruism. Suntem cu adevărat frumoşi!
Crăciunul este o stare de spirit, molipsitoare şi benefică, dar incontestabil festivă. Sărbători fericite şi Crăciun fericit tuturor românilor, oriunde s-ar afla.